Cineva,spunea odata ca zabetul in sine nu valoreaza nimic...nu costa sa-l oferi dar oare ce valoare inestimabila are pentru cel ce-l primeste...cel ce-l ia ca atare?!
Multe persoane au nevoie de asta...multi dintre noi il primim precum o picatura revigoranta intr-un desert arid...o revarsare de apa la confluenta...un miraj intr-o oaza pustie...si toate astea puse la un loc:)da!
Azi mi-am lasat si eu zambetul sa migreze in alte suflete ce au nevoie de el chiar daca mi-a fost greu,incerc sa progresez...atat!Gasesc acum speranta de la cumpatul sperantei pentru a-mi draversa podul glorios dintre mine si voi...o prada a zambetului intr-un ceas fara secundar...zabesc:)
Acum nu ramane decat sa va molipsesc si pe voi de aceasta stare pozitiva.Si pana la urma de ce sunt asa "fericita" pe cat incerc sa ma descriu nu...?
Nu trebuie sa am vreun` motiv sa fiu asa...doar ca mi-am dat seama ca trebuie sa fiu fericita pentru ziua cand m-am nascut,sunt fericita ca luna imi zabeste subtil seara de seara,sunt fericita ca exist,sunt fericita ca mai am inca persoanele dragi alaturi de mine ,sunt fericita ca inca mai exista un antidot,o carte care sa-mi raspunda intrabarilor prostesti si exagerarilor,sunt fericita ca anterior,in insemnarea mea am faurit ploaia,sunt feri8cita pentru niste lupte minuscule dar care m-au invatat sa lupt pentru visurile mele,sunt fericita pentru ca sunt fericita...

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu